Fragment din cursul „Echilibrează-ți Viața”

1.Nivelul suferinței, este nivelul de plecare, suferința ta a ajuns la un nivel în care n-o mai tolerezi și fuga de suferință te determină să iei inițiativa și să faci ceva, sau încă e la un nivel acceptabil pentru tine și te fierbi singur la foc mic, crescându-ți constant toleranța la durere și amânând la nesfârșit acțiunea de a face ceva pentru tine.

2.Nivelul Curajului. Este nivelul de început, este nivelul care începe cu o apreciere și se termină cu o dorință. Aprecierea vine de la ceilalți, care văd mai mult decât poți vedea tu și se termină cu dorința de a evolua, de a ajunge acolo unde te-a văzut celălalt. Între cele două e nevoie de curaj, curaj pentru a-ți înfrânge temerile, pentru a ieși din zona de confort, pentru a cerceta și aduna informații noi, pentru a-ți găsi cumpătarea și modestia, pentru că încă ești dominat de nevoi și dorințe. Cumpătarea e necesară pentru a-ți controla excesele, iar modestia pentru a nu irosi mai multe resurse decât îți poți permite, fără ele, primul șoc emoțional, sau prima problemă reală te vor readuce pe nivelul suferinței.

3.Nivelul Autoaprecierii. Este nivelul în care începi să-ți satisfaci parțial propriile nevoi. Adică nu te vei mai mulțumi cu atenția și aprecierile celorlalți și vei căuta căi de motivare și autoapreciere. Este nivelul în care îți asiguri nevoile de bază. Pentru asta ai nevoie de inițiativă (vrei să faci ceva și treci la treabă), de intenție, dorințele interioare generează motivații pentru acțiune și îndeplinirea dorințelor. Deoarece cumpătarea și modestia au ajuns la un nivel acceptabil a început deja autocunoașterea, începi să știi ce ești, cum ești, ce vrei și încotro te îndrepți, dar de cele mai multe ori nu poți verbaliza ceea ce simți. Începi să faci lucruri pentru a te simți din ce în ce mai bine, cauți împlinirea și satisfacția personală cu mijloacele pe care le ai. Este nivelul în care începi să-ți iei primele tale decizii asumate, la început mai greu, apoi din ce în ce mai ușor și mai rapid. Asumarea și dezvoltarea capacității decizionale cere exercițiu.

4.Direcția. Este nivelul în care afli pentru prima dată ce ți-ai dori cu adevărat, chiar dacă e posibil ca ceea ce vrei să nu fie încă în armonie cu tine și cu ceea ce ești de fapt. Este nivelul în care îți stabilești un scop, devii inovativ și creativ, înveți să gândești singur, să iei decizii rapid și să le susții cu tărie (chiar cu agresivitate uneori) și pentru prima dată realizezi că împlinirea dorințelor și nevoilor nu e chiar așa de urgentă și amâni îndeplinirea lor pentru moment pentru a crea premisele împlinirii lor constante și la un nivel ridicat ceva mai târziu. Începe decondiționarea mentală, începi să-ți rezolvi rănile și problemele emoționale.

5.Nivelul Independenței. Aici începi să ai încredere în tine, să simți că te poți descurca în aproape orice context, te ghidezi după principiul „eu sunt ceea mai importantă persoană din lume”, scopul îți e definit foarte bine și începi să legi scopul personal de contribuția socială sau de menirea ta în viață. Se accentuează procesul decondiționării, deja ai rezolvat o parte din rănile și problemele emoționale, ai conștientizări în mod constant, unele foarte dureroase, altele vizionare. Găsești mereu motivație pentru ceea ce faci, începi să devii cu adevărat genial.

6.Nivelul înțelepciunii. Este nivelul acceptării și înțelegerii, aici noi orizonturi ți se deschid, percepția asupra vieții și a lumii se schimbă, îți crește capacitatea de concentrare și observare, disciplina proprie e la cote maxime și pentru prima dată începi să înțelegi sensul vieții, constați că tot ce ai făcut până în acest punct a fost inutil, că puteai și altfel, ceva mai simplu și mai rapid, constați că mintea opune rezistență constantă în ceea ce faci și pentru prima dată locul minții îl va ocupa inima. Vei asculta mai mult de intuiție decât de „vocea rațiunii”.

7. Nivelul Acceptării. Este nivelul in care atenția ta se concentrează aproape exclusiv asupra ta, începi procesul iertării, pentru a ajunge să te accepți și să te iubești așa cum ești. Intuiția ajunge să-ți domine deciziile, mintea e folosită ca un instrument și devine din tiran, angajat. E nivelul în care înveți răbdarea, pentru că procesul iertării cere timp și răbdare. Și tot aici vei forța mintea să accepte lucruri împotriva opoziției și „argumentelor” ei. Aici e neapărat necesar să diminuezi puterea ego-ului asupra ta, pentru că un ego uriaș îți va opri trecerea la nivelul următor.E nivelul unde apare pentru prima dată trăirea în prezență și sincronicitățile.

8.Nivelul conexiunii. Este nivelul în care faci conexiunea cu divinitatea din tine, încep să apară schimbări majore la nivel molecular în corpul tău (poți simți dezorientare, agitație, vibrații interioare, neliniște, frisoane, etc.). Ești emoție, simți și trăiești prin intermediul simțurilor, mintea vine doar să dea explicații pentru ceea ce trăiești și din ce în ce mai puțin să judece ceea ce vezi, simți sau experimentezi. Pentru prima dată simți că faci parte cu adevărat din ÎNTREG, începi să vezi oamenii diferit, vezi dincolo de măștile și meschinăriile lor, te conectezi cu sufletul oricui e disponibil să trăiască o astfel de experiență, ești empatic și compasiv. Înțelegi pentru prima dată că oferirea ajutorului cuiva e de cele mai multe ori o abordare complet greșită. Se intensifică sincronicitățile și înțelegi pentru prima dată cum funcționează cu adevărat lumea.

9.Nivelul Împăcării cu sine. Aici trăirea ta e de împlinire și satisfacție personală, dăruiești tuturor iubire, apreciere și zâmbete. Devii distant față de problemele meschine ale umanității și te concentrezi pe ceea ce e cu adevărat important pentru ei și anume evoluția personală. Oferi sprijin și ajutor celor care ți-l solicită, ești conectat cu natura și oamenii, ești parte integrantă din ÎNTREG.

10. Nivelul Armoniei. Este nivelul păcii interioare, a înțelegerii depline, a acceptării și înțelegerii, este nivelul trăirii în prezență și al nonjudecății. Nivelul detașării depline, nu mai vezi lucrurile doar în alb și negru, de multe ori negru e necesar pentru a amplifica albul. Este nivelul tăcerii și trăirilor extatice, bucuria se împărtășește prin prezență și nu prin vorbe, prezență in apropierea unui om de pe acest nivel îți aduce instant o stare de bucurie și împăcare cu tine.

Cel 10 niveluri sunt orientative, de multe ori oscilăm intre 2 sau mai multe niveluri, sărim nivele pentru că ne concentrăm pe ceea ce e important pentru noi în acel moment, dar e important să revenim pentru a ne învăța lecțiile pentru că un nivel sărit și neintegrat va aduce blocarea pe un anumit nivel. Fiecare nivel se depășește acceptând sau renunțând la ceva ce credeam că e important sau nociv până atunci.

Astfel :
1. Ieși din nivelul suferinței când renunți la victimizare.
2. Depășești nivelul curajului dacă accepți durerea.
3. Nivelul autoaprecierii se încheie când îţi găsești motivația singur în mod constant.
4. Direcția se încheie atunci când scopul e în armonie cu tine, și cu credințele și valorile tale.
5. Nivelul independenței, se încheie atunci când vei fi deschis colaborării (practic să renunți la independență).
6. Nivelul înțelepciunii se încheia odată cu diminuarea ego-ului (renunțarea la supremația minții).
7. Nivelul acceptării se încheia atunci când ajungi să te iubești pe tine.
8. Nivelul conexiunii, este complet atunci când devii parte integrantă din Divinitate (renunți complet la ego și independență).
9. Nivelul împăcării cu sine este complet atunci când reușești să te detașezi de tine și de oameni (detașarea nu implică o atitudine rece și distantă față de oameni, ci în a vedea dincolo de bine și rău, cât timp ești implicat direct vei avea tendința de a alege mereu binele, ignorând schimbările pozitive pe care le-ar putea aduce „răul”)

După cum cred că ai observat deja, nu apare nicăieri munca, pentru că munca e percepută ca o chestie foarte serioasă, iar seriozitatea aduce stres și efort. Toate lucrurile acestea trebuiesc făcute cu relaxare, doar așa le poți înțelege pe deplin și le poți integra în personalitatea ta. Cât timp faci lucrurile serios, forțezi să înveți și te stresezi, cât timp ești stresat nu înveți, poți cel mult să-ți creezi un automatism care va trebuie să-l susții în mod conștient (printr-un efort de voință, adică alt consum energetic suplimentar). Aceste lucruri trebuiesc făcute din pasiune, dintr-o joacă serioasă (e cam pretențioasă exprimare, dar nu am alta la îndemână), va trebui să te afli într-o stare de deschidere, de creștere, evoluție și vindecare, într-o stare mentală în care predomină gândurile și emoțiile pozitive, dacă gândurile și emoțiile sunt negative, atunci corpul și mintea trece într-o stare de apărare, de conservare, dispare deschiderea și creșterea și se conturează aceea stare pe care o numim „luptă sau fugi”

Tu la ce nivel te afli?!

Pace și Armonie!!!